Tu vorbesti, eu nu te aud

“Desi-mi vorbesti pe inteles

Eu nu te pot pricepe.”-Luceafar

Image

Ti s-a intamplat vreodata ca, desi vorbeai in aceeasi limba cu o persoana sa nu intelegi nimic din ce spune? Cu siguranta ai auzit ce a spus, dar ai si inteles? Este des intalnit si reversul, tu vorbesti, si vorbesti iar celalalt se uita la tine, da din cap, zambeste si-si spune in sinea lui “Doamne, ce o vrea omul asta sa-mi spuna?Mai vorbeste mult oare? Cand are de gand sa ma lase si pe mine sa zic ceva?”

Se intampla adeseori sa fim imprastiati in vreo o suta de locuri, sa ne gandim la cateva zeci de alte lucruri, oameni, evenimente, casa, familie, scoala, serviciu, sa punem cate o particica din noi acolo pentru a fi siguri ca treaba merge bine, iti dai seama cum ar arata viata familiei tale daca tu nu te-ai gandi la momentul in care vei gati cina? E aproape de neimaginat.

Intrebarea este:Castigi ceva daca te gandesti la un milion de lucruri in acelasi timp? In afara unei dureri de cap, unei frustrari si unei nelinisti, e putin probabil sa mai fie si altceva pe acolo. Cealalalta intrebare: Pierzi ceva? Ei bine, aici lista se mareste, caci in primul rand pierzi clipa. Ai auzit probabil de cliseul cu “Traieste clipa”, intalnit in mai toate operele, filmele, cartile de dezvoltare personala. Acest indemn este cat se poate de relevant caci adesea ne pierdem printre detalii si uitam de cel mai important element al tabloului: EU, caci eu, omul, raman cea mai fascinanta plamadire si faurire a naturii. 

Cand simti ca in capul tau se suprapun mai multe ganduri, Opreste-te!, take a break, spune-ti stop si respira. Gandeste-te la un apus de soare care iti mangaie suav ochii, simte parfumul trandafirilor care infloresc in fiecare zi sub ochii tai si se deschid sub razele calde aurii, lasa-te invaluit in furtuna matasoasa de lumina si lasa-te purtat spre locuri neexplorate inca, in acele colturi ale imaginatiei tale care intrec orice carte de fantezie, tine minte:viata bate filmul iar imaginatia te poate duce acolo unde logica nici nu viseaza.

Uita-te la omul din fata ta, zambeste-i si spune-i politicos sa repete ultima propozitie caci ai fost distras de ceva neprevazut. Apoi continua sa stabilesti o legatura cu el, sa te uiti in ochii lui atat cat sa nu se simta neglijat, sa astepti sa isi termine ideea inainte sa intervi tu, sa respiri si sa te relaxezi. Cel mai important este ca ambii vorbitori sa se simta bine intr-o conversatie. La final, este putin probabil sa va mai amintiti tot ce ati spus, dar cu siguranta va veti aminti cum v-ati simtit!

Concentreaza-te pe felul in care tu si interlocutorul tau va simtiti, vorbele zboara mai repede ca o racheta iar cuvintele se pierd printre emotii. Stabileste o legatura calda, amicala, un mediu in care amandoi sa va simtiti relexati, confortabil, si astfel discutia va decurge de la sine.

Inchide-i pe micii monstri (gandurile fara rost la momentul respectiv), da-i pe ‘silent’  si uita-te la omul din fata ta, priveste-l si realizeaza cat e de frumos, cu micile lui imperfectiuni, cu vocabularul lui cules de prin colturile lumii, cu ale lui framantari si suferinte, cu zambete si lacrimi. Uita-te la el si minuneaza-te de cat de perfect a putut natura sa creeze un microunivers pe care l-a numit simplu:om, in tot ceea ce poate trada acest cuvant! 🙂

Priveste oamenii, ridica-ti ochii din asfaltul plin de gropi si praf, abate-ti atentia de la milioanele de ganduri toatal nelalocul lor si indreapta-ti privirea spre oameni, descopera frumusetea din sclipirile ochilor lor!

 

Zambeste si daruieste! 🙂

Da-o mai departe 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s