–‘Neata. Am pregatit micul dejun.Paine prajita si dulceata, aproape la fel de delicioasa ca zambetul tau.
Sunt doi ani de cand ne cunoastem si parca fiecare clipa impreuna are ceva nou, alt sunet si alte nuante. O relatie presarata cu inedit.
Hmm…Ma misc usor in asternuturile moi si ma ridic din patul care inca imi pastreaza forma corpului. Ii zambesc enigmatic. Nu vreau sa rup aceasta tacere, sa iesim din dulcea moleseala in care ne aflam. Uneori, cuvintele sunt in plus, si acum este un ‘uneori’. Imi e de ajuns sa ne privim. Priviri simple si intense.
Imi depune un sarut pe frunte si se aseaza langa mine. Ridica floarea de pe masuta si o pune delicat dupa urechea mea. Tresar si nu stiu daca e de la spinul care m-a atins sau de la sarutul care a urmat. Mereu reuseste sa ma surprinda. Cu buzele langa urechea mea imi sopteste suav: voiam sa iau 18, de culori diferite, cu nuante schimbatoare ca ochii tai dimineata, ca privirea ta atunci cand suntem impreuna si eu fac tampenii ca nici nu stii daca sa ma certi sau sa te amuzi.
Am luat doar unul, unul care a fost diferit de toti ceilalti si care abia acum incepe sa infloreasca. Seamana cu tine, vezi? Are mai multe nuante, incepand cu un rosu aprins cand esti pasionala si furioasa, un galben delicat pentru momentele in care esti relaxata si zambitoare, un portocaliu care este un amestec de lava topita si lumina solara si ne invaluie cand suntem noi.
Eu ascult, prinsa de caruselul cuvintelor lui. Stie ce sa zica si cand sa zica. La el, literele formeaza cuvinte dulci si imbietoare, care te mangaie, te vrajesc, te fac sa visezi.
La multi ani pustoaico, imi spune dupa cateva momente in care am savurat amandoi linistea, traieste constient si bucura-te. De viata, de noi, de dimineti tarzii, de soare, de flori, de cuvinte, de tine. Razi mult, foarte mult si pastreaza-ti inocenta; fii tu cu tine chiar si cand esti langa ceilalti si bineinteles imbratiseaza-ma mereu!
Iar acum, dupa ce te sarut de 18 ori si te tachinez putin, stii ce voi face? ‘Ma sperie numai gandul, imi spun in sinea mea’ Mai intai te ridic din pat, apoi te asez frumos sub dus si dau drumul la apa rece, fix pe buclele astea stralucitor de dezordonate ale tale si privesc cu un zambet malitios cum tipi incerci sa scapi. Si ma amuz teribil. Acum, grabeste-te, am o surpriza pentru tine.
-Nu ai indrazi sa faci asta, ii raspund deja incercand sa scap din bratele lui si razand zgomotos! Niciun strop de apa rece nu-mi va atinge parul. Fug spre baie si ii inchid usa in nas. Azi avem o multime de lucruri de facut, suntem ocupati. Azi fac 18 ani si vreau sa ii celebrez in stilul Marina’s: nebunatic, neprevazut, curios si amuzant. Asa ca am planuit o evadare! Doar noi 2, fugind, razand, contempland, descoperind. O escapada in Brasov. El inca nu stie. E martie,3 si muntii mai pastraza din invelisul pufos si pur, brazii sunt verzi ca ochii lui, soarele incepe sa se arate stralucind si luminand, vestind primavara.
Rucsacul este pregatit, biletele de tren sunt luate, actele-la locul lor. Ma gandesc ca in nici 24 de ore imi sustin si examenul auto si ca doar putin ma desparte de permis. Putin, mai este putin si este al meu. Si oare despre ce surpriza e vorba?!
-Hei, ce faci, de ce intarzii atat? ‘striga din dormitor’ Vino aici. Trebuie sa iti arat ceva.
-Imediat, raspund in graba. Vreau sa imi aranjez putin parul. Renunt cand imi amintesc ca el are vointa proprie si ca este ca mine: rebel si dezordonat. Nu il poti controla.
Ies repede si aproape ne ciocnim. Sta in fata mea, in pijamale si cu un zambet enigmatic.
-Inchide ochii, gandeste-te la o culoare si ai incredere in mine, urmeaza-ma imi spune.
Am incredere in el, ma supun si incep sa merg. Ma tine de mana si ma calauzeste prin intuneric. Stiu ca e langa mine si asta ma face increzatoare. Se deschide usa, coboram cateva trepte. La ce culoare te-ai gandit? Oh, nu, nu-mi spune. Mana lui inca este pe ochii mei cand il aud ‘Acum ii poti deschide’: Si…pentru tine, pentru libertatea si entuziasmul tau, pentru exploziile tale care ne incanta atat de mult pe amandoi, pentru temperamentul tau. Masina care te reprezinta! O roscata, asa ca tine.
Ma opresc brusc si cuvintele intarzie sa imi apara pe buze. Ne privim. Reusesc sa ingaim un Multumesc si apoi , deodata incepem sa radem amandoi, copilaros si liber. Ma ridica in aer si ma invarte. Soarele se ridica sus si ne priveste. Pare ca si el rade si este hotarat sa faca din ziua de azi una memorabila!
-Stiai ca mergem la Brasov? Reusesc si eu sa-l uimesc de data asta. ‘Ma priveste contrariat, o privire -chiar ma intrebam ce planui- ‘ apoi ma strange in brate si ma intraba: conduc eu sau asteptam sa conduci tu maine?
-Daca promiti ca ne intoarcem intregi, atunci conduci tu si profit de ocazie pentru a mai afla si eu cate ceva pentru examen.Se multumeste doar sa rada.
Intram in casa si punem repede cateva haine calduroase pe noi, luam rucsacul, un termos cu ceai si ceva de mancare pe drum, apoi sarim in masina si plecam. Spontan si nebunesc. Adolescentin si matur, ei, bine, doar asa, putin. Noi stim ca daca te iei prea mult in serios, pierzi toata distractia, asa ca aplicam. In doze mici si responsabile, bineinteles! 😀
Masina ne confirma asteptarile: nu-i doar frumoasa ci si capabila sa ne duca la destinatie, utila si practica, perfecta pentru spiritul aventurier al adolescentilor-maturi si nu numai.
Ea aluneca pe autostrada asa cum noi alunecam prin viata, depaseste atunci cand e cazul, incetineste cand trebuie, ne incalzeste si ne protejeaza. Este eleganta si practica. O dama focoasa de care nu te poti lipsi. Toyota este de acum prezenta cu noi. Ne duce la scoala, ne duce in vacanta, ne ajuta sa ajungem la timp, ne face sa iubim! De aceea aleg Toyota, o aleg pentru mine si pentru noi, pentru momentele frumoase daruite.
Iar acum distractie! Go Fun Yourself! Distreaza-te in fiecare moment si transforma-l in cel mai placut, pentru ca el este unic si irepetabil! Tineretea este distractie, abandonare, rasete, clopotei, artificii, bucuria neprevazutului, emotia picaturilor de ploaie pe gene, cules de povesti si cantece. Este alegere si iubire! Have fun!
Articolul este scris pentru SuperBlog 2014!
Marina's way 