Efectul umbrei sau Nimic nu e ceea ce pare.
Cu totii avem o umbra, ceva care este tot timpul in spatele nostru, care ne urmareste pretutindeni. Singurul moment cand ea nu exista este atunci cand suntem complet in intuneric sau atunci cand o integram in noi si devenim lumina.
In dezvoltarea personala, umbra este acea parte din noi in care se aduna toate frustrarile, fricile, sperantele desarte, tot ce am vrea sa facem si nu indeplinim deoarece este considerat a fi rau, nepotrivit in ochii societatii.
Am fost invatati ca a fi egoist este rau, ca a raspunde unor jigniri verbale din partea unor persoane mai in varsta este nepotrivit, ca nu ne putem sterge nasul in public, ca nu e frumos sa luam ultima prajitura cum nu este nici sa refuzam ceva atunci cand ne este oferit in mod politicos, ca trebuie sa zambim si sa fim prietenosi desi nu ne place interlocutorul, ca oamenii vor profita si vor rade de noi daca ne comportam asa cum vrem, daca ne aratam adevarata fata, daca ne spunem gandurile, daca vorbim deschis.
Si astfel, micul copil, inocent si nestiutor, ia de buna toata litania spusa de parinti, oameni pe care ii stimeaza, apropiati, precum si cei cu care intra in contact. el ajunge sa reprime, pe fiecare zi, cu fiecare clipa, cu fiecare ocazie, orice a auzit ca nu este potrivit pentru o persoana integra sa faca, sa spuna, chiar sa gandeasca.
Fugim de umbra, vrem sa ne disociem de ea si realizam abia tarziu ca ea este de fapt o parte integrata in noi, si ca fuga este doar o crunta iluzie, caci umbra te ajunge, ea este alimentata de frica ta, de nesiguranta ta, de toate temerile tale, de sentimentele tale de vinovatie, de frustrarile tale. Si te ajunge, te inglobeaza in ea si apoi:Boom, explodati impreuna, caci ea este precum un balon umplut pana la refuz de heliu, care trebuie sa rasufle pe undeva. Umbra gaseste punctul slab si explodeaza, lasandu-te pe tine atunci dezgolit si expus, fara protectie, rusinat de toate privirile pline de dispret sau de compasiune, de ura, de blamare, de invinovatire indreptate asupra ta.
Cum actioneaza umbra?
Sa luam un exemplu des intalnit: Tu vrei sa fi un copil model. Si te duci la scoala, inveti, iei note mari la examen, te culci tarziu, te scoli devreme, studiezi, stii totul despre toate, Einstein e mic copil pe langa tine. Toata lumea te lauda, te da exemplu, cu totii isi doresc un copil asa simpatic, spiritual, inteligent, respectuos. Parintii sunt mandri, profesorii optimisti privind viitorul tau promitator, rudele, stapanite de un entuziasm general, ce sa mai, totul numai lapte si miere.
Ti se pare ca lipseste ceva din tot tabloul asta? Ei, da, lipsesti tu. Tu cel neincrezator in tine si in fortele tale, tu cel plin de temeri, ascunse si reprimate, tu, copilul ranit si confundat mai mereu cu un obiect, cu obiectul atentiei tuturor, cel de la care mereu sunt asteptari, de la care toti vor ceva.
Tu stii ca ei de fapt apreciaza notele, prestanta, glumele tale. Stii ca asta este singurul mod in care le poti capta atentia, caci tu fara medalii, nu existi, esti doar un copil ca toti ceilalti, un copil ca Andrei de la etajul 2, un om intre oameni, tu stii ca daca nu sunt premii nu este nici apreciere, si asta te motiveaza. Stii ce eviti si faci totul sa fugi de imaginea aia.
Dar este al dracului de dureros, nu-i asa?c Sa stii ca propria ta familie, prietenii tai te vor uita atunci cand vei ramane fara recunoastere, fara bani, fara functie. Si tie ti se pare de necrezut si lasi acest fapt undeva in spate, il duci in umbra.
Si cand paharul umbrei se umple si ea incepe sa „dea pe afara”, cand tot ce ai urat si ascuns la tine iese la iveala, atunci este testul suprem, in care vezi cati te iubesc si te apreciaza pe tine, cati te ajuta si te sustin si cati nu te mai cunosc.
Efectul umbrei este de fapt explozia sentimentelor pe care tu le-ai reprimat si despre care ai spus ca nu te pot caracteriza. Ea poate lua forma unui viciu, unei depresii sau a unei rabufniri, atunci cand totul iese la iveala si tu ii spui vecinului ca te-ai saturat de muzica lui data la maxim in fiecare zi, ca nu-l suporti, ca te enerveaza ca iti ia locul de parcare, ca nu-ti place fata lui dimineata cand va vedeti pe balcon, ca ar fi bine sa mai aeriseasca si el macar o data pe an, asta dupa ce ai tot incercat sa fii vecinul perfect care imprumuta orice si este mereu gata sa dea o mana de ajutor la repararea instalatiei, la schimbarea uleiului, la terminarea unei duzine de beri.
Si toata lumea ramane cu gura cascata si intr-o imposibilitatea de a crede ca tu esti unul si acelasi cu vecinul zambitor de la 2.
Singurul lucru pe care tu trebuie sa il faci este sa constientizezi ca umbra exista si este cu atat mai mare cu cat te apropii de perfectiune, ca nu te poti lupta cu ea, asa cum nu te poti lupta nici cu intunericul, cu Bruce Lee sau cu frustrarile tale. Tot ce poti face este sa fii extrem de sincer cu tine, sa iti lasi ego-ul si aroganta sa se ia de mana si sa iasa la plimbare ca a venit vara, soarele straluceste si pasarelele canta si tu sa ramai undeva intr-un loc linistit cu o foaie si un pix in mana, si sa constientizezi cum e cu umbra la tine. Unde vrei sa ajungi si ce se ascunde in spatele acestei calatorii, descopera ce eviti si infrunta. Asa poti faca din umbra ta un sprijin si o catapulta care te va propulsa spre locul unde vrei sa ajungi intr-un mod avantajos si bun pentru toti si cel mai important: bun pentru tine. Tine minte:doar tu contezi, pentru ca prin tine, lumea devine mai buna, tu esti cel care se va ajuta mai intai pe sine si apoi si pe ceilalti! Tu esti lumina si umbra, si este bine! 🙂 Imbratiseaza-ti dualitatea si accepta! 🙂
Descopera-ti umbra si transform-o intr-un mijloc care te va ajuta in ceea ce iti propui. Iar mai jos ai un link spre un film care iti va spune mai multe despre umbra si efectele ei. pS: exista si o carte exceptionala!
Aici gasesti filmul!
Pana data viitoare, iti doresc o viata asa cum vrei tu si multa multa incantare! 🙂 Zambeste! ❤
Marina's way 