Prizonier in propriul Iad

Poate ca te-ai intrebat vreodata ce este Iadul, unde este, cum este.
Eu sunt in masura sa vorbesc doar despre o parte din ceea ce cred eu despre el. Pentru ca nimic din ce vei auzi sau vei crede sau vei gandi nu este total adevarat. Este un subiect mult prea amplu si mult prea simplu in acelasi timp pentru a putea fi discutat cu altcineva in afara de tine.
Doar tu stii despre ce e Iadul si suferinta si doar tu stii cum este, cum se simte. Si mai stii ca el este in tine, si tu in el in acelasi timp. Ca el nu poate exista in afara mintii si perceptiei tale.

Te-ai gandit vreodata ca poate tu il creezi? Ca tu ii dai forma si culoare, tu aprinzi carbunii si tu te arzi singur? Iadul exista atata timp cat tu il lasi sa existe. Cat tu stai in el. Cat tu te gandesti la el.
Te simti vinovat? Il creezi pentru a te amagi ca suferind iti stergi niste pacate imaginate tot de tine?
Cine hotaraste ce este pacat si ce nu? Cine hotaraste a cui este vina si a cui gloria? Cine merge unde si ce pedeapsa primeste fiecare?
Da, ai dreptate. Omul. Acelasi om care a creat legi si coduri si standarde. Aceeasi minte care isi imagineaza un Iad si un Paradis separate, cand este foarte posibil ca ele sa fie impreuna si in interdependenta. Sunt complementare si neseparate caci noi numim Paradis opusul starii de suferinta. Daca nu am suferi, cum am putea spune ca stim ce e eliberarea?
In mine este si Paradisul si Iadul, si iubirea si ura si fericirea si nefericirea, si razele soarelui si tunetul furtunii, si mugurele care infloreste si trandafirul care tocmai s-a ofilit.

Pentru ca noi suntem mereu intre extreme, suntem suma experientelor noastre si un produs al milioanelor de factori cu care am intrat in contact!

Aminteste-ti ca tu esti pictorul tabloului vietii tale, tu tii pensula si tu ai si culorile. Picteaza-l asa cum vrei si tine minte ca unele nuante se obtin din amestecuri! 😉

Iti doresc o zi luminoasa! Si ne gasesti si pe Facebook aici