Mai mult decat Blog

Si daca nu e Blog, e SuperBlog!
Si daca suna bine da’ nu iti spune nimic, afla ca SuperBlog este cea mai longevivă competiție din blogosfera românească. Lansată în toamna anului 2008, SuperBlog a înregistrat, în cele 8 ediții organizate până acum, peste 1300 de participanți și mai bine de 18.000 de articole, pe teme dintre cele mai diverse.
Competiția este deschisă tuturor bloggerilor din România, novici sau experimentați, indiferent de vechimea blogului, de trafic și de tematica abordată, astfel ca, oricne esti, de oriunde esti, esti binevenit in comunitate. Suntem fericiti sa cunoastem idei noi!
Ce vrea SuperBlog? Creativitate si originalitate. Ma vrea pe mine. Te vrea pe tine. 🙂
ParticipSuperBlog2014
Cand este SuperBlog 2014?
In perioada 1 octombrie – 30 noiembrie 2014
Si daca incerci scuza cu ‘N-am timp’, afla ca nu este practica, pentru ca ”Toate probele concursului sunt opţionale, astfel încât poți participa doar la cele care te atrag cel mai mult. Cu cât participi însă la mai multe probe, cu atât îți cresc și șansele de câștig.”

Se anunta zile insorite si multe, multe surprize! Urmareste-ne si descopera! 🙂

sponsori

A stii si a cunoaste

Cunoastem sau stim?
Caci de multe ori le facem sinonime cand de fapt ele nu sunt.
maini

”A cunoaste sufletul unui om inseamna a trece printr-o revolutie, pentru ca daca vrei sa cunosti sufletul unui om trebuie sa-l lasi si tu pe el sa ajunga la sufletul tau. Trebuie sa devi vulnerabil, deschis. E riscant. E riscant sa lasi pe cineva sa-ti ajunga la suflet, e periculos, pentru ca niciodata nu stii ce iti va face acel om odata ce va ajunge sa-ti cunoasca toate secretele, toate ascunzisurile.
De aici frica. De asta nu ne deschidem. Cunoastem pe cineva superficial si credem ca ne-am indragostit. Periferiile se intalnesc si noi credem ca noi ne-am intalnit.
Dar nu este deloc asa. Nu esti periferia ta. De fapt, periferia este granita unde sfarsesti, ea doar te inconjoara ca un gard. Periferia este locul unde sfarsesti tu si incepe lumea” spune Osho.
Iar ca sa treci de periferie, iti trebuie curaj. Un curaj nebun care te face sa mergi acolo nestiind ce vei descoperi, cat vei zambi sau cat vei plange, cum te vei vedea pe tine si pe celalalt, dezgoliti, expusi, fara un voal in spatele caruia sa va ascundeti, fara un zid de cuvinte mincinoase; aici simti, iar cand simti, nu poti minti. Nu te poti minti pe tine, nici pe el, pentru ca sunteti unu.

Eu nici macar pe mine nu ma cunosc, cum te-as putea cunoaste pe tine? Si, in plus, eu stiu despre tine atat cat ma lasi tu sa stiu si atat cat vreau eu sa vad, atat cat pot eu sa vad.
Aminteste-ti ca esentialul e invizibil pentru ochi, cu adevarat poti vedea doar cu inima!
Iti doresc o experienta minunata! Te imbratisez cu drag! ❤

Si… ne gasesti si pe Facebook

Prizonier in propriul Iad

Poate ca te-ai intrebat vreodata ce este Iadul, unde este, cum este.
Eu sunt in masura sa vorbesc doar despre o parte din ceea ce cred eu despre el. Pentru ca nimic din ce vei auzi sau vei crede sau vei gandi nu este total adevarat. Este un subiect mult prea amplu si mult prea simplu in acelasi timp pentru a putea fi discutat cu altcineva in afara de tine.
Doar tu stii despre ce e Iadul si suferinta si doar tu stii cum este, cum se simte. Si mai stii ca el este in tine, si tu in el in acelasi timp. Ca el nu poate exista in afara mintii si perceptiei tale.
hell

Te-ai gandit vreodata ca poate tu il creezi? Ca tu ii dai forma si culoare, tu aprinzi carbunii si tu te arzi singur? Iadul exista atata timp cat tu il lasi sa existe. Cat tu stai in el. Cat tu te gandesti la el.
Te simti vinovat? Il creezi pentru a te amagi ca suferind iti stergi niste pacate imaginate tot de tine?
Cine hotaraste ce este pacat si ce nu? Cine hotaraste a cui este vina si a cui gloria? Cine merge unde si ce pedeapsa primeste fiecare?
Da, ai dreptate. Omul. Acelasi om care a creat legi si coduri si standarde. Aceeasi minte care isi imagineaza un Iad si un Paradis separate, cand este foarte posibil ca ele sa fie impreuna si in interdependenta. Sunt complementare si neseparate caci noi numim Paradis opusul starii de suferinta. Daca nu am suferi, cum am putea spune ca stim ce e eliberarea?
In mine este si Paradisul si Iadul, si iubirea si ura si fericirea si nefericirea, si razele soarelui si tunetul furtunii, si mugurele care infloreste si trandafirul care tocmai s-a ofilit.
10702107_347236095450431_6712430345349782287_n
Pentru ca noi suntem mereu intre extreme, suntem suma experientelor noastre si un produs al milioanelor de factori cu care am intrat in contact!

Aminteste-ti ca tu esti pictorul tabloului vietii tale, tu tii pensula si tu ai si culorile. Picteaza-l asa cum vrei si tine minte ca unele nuante se obtin din amestecuri! 😉

Iti doresc o zi luminoasa! Si ne gasesti si pe Facebook aici

Fericire

Un cuvant cu implicatii mari. Cu totii o dorim si totusi cateodata fugim de ea. Este mereu langa noi, acolo undeva si refuzam sa o privim. Este un act de curaj sa fii fericit. Sa iti asumi asta. Sa lupti pentru ceea ce doresti, sa gasesti si sa pastrezi.
Pentru mine fericire inseamna sa lucrez cu oamenii. Sa-i privesc si sa-i descopar. Fericirea inseamna zambet, implicare, suport, descoperire.
Imi place sa citesc si sa aflu cat mai multe, sa rad si sa cant!
Eu comand carti de la Libris . Este simplu si rapid. Libris.ro
Fii fericit, orice arinsemna asta pentru tine 🙂

Fluturi si copii

Iubesc fluturii! Cu totii iubim fluturii!

Va amintiti cand eram mici,vara,desculti si zambitori, cu hainele murdare si agatate in gard? cand alergam pe pamantul ars de soare, prin praf si arsita, cand radeam si nu stiam de ce, cand totul era minunat de imperfect, cand fiecare clipa era o bucurie si cand fericirea era masurata in cati fluturi prindem?
butterfly
Acesta este unul din episoadele copilariei mele, cu mine si fratele meu in rolurile principale, doi copii zglobii alergand dupa fluturi, desculti si entuziasmati, cu o plasa agatata de un bat in mana, incercand sa capturam aceste minunate fiinte care sunt fluturii!

Acum ceva timp, am primit o bratara care avea un mic fluturas ca accesoriu si, curioasa ca de obicei, m-am intrebat care este semnificatia lui, caci eu cred ca nimic nu e intamplator. Apoi, o lunga perioada de timp,in viata mea s-a petrecut ceva cel putin neobisnuit.. am gasit fluturi peste tot, vedeam haine cu fluturi, poze cu fluturi, cercei, desenam involuntar fluturi 😀

Si atunci mi-am dat seama, nu era vorba de fluturi ci de semnificatia lor pentru mine!

Libertate, gingasie, frumusete, copilarie, putere, capacitatea de a putea ajunge oriunde isi doresc (daca au grija sa supravietuiasca mai intai!)…. astfel am descoperit ca ma identificam foarte bine cu fluturasul si l-am ales ca un simbol al meu sau tinand cont de intamplari, el m-a ales pe mine. 🙂

Cu totii avem un simbol, un obiect sau o fiinta care ne reprezinta!

Al tau care este? Cu ce te identifici? ce anume te face sa spui:parca as fii eu? Ia acel obiect, analizeaza-l bine, „intoarce-l” pe toate partile, cum se spune, si observa ce anume te face sa te identifici cu el, ce calitati are, ce parti care ar mai putea fii imbunatatite, la ce este util si cum ii poate ajuta pe ceilalti! 🙂

O zi superba in continuare si BeHappy! ❤

Te lovesc pentru ca ma doare

De ce lovesc? De ce urasc? De ce ma uit in oglinda si stiu ca ceea ce vad nu sunt eu? De ce ii ranesc pe cei pe care imi doresc sa-i vad zambind? De ce ma simt singura cand sunt inconjurata de multime si de ce plec cand de fapt vreau sa raman? De ce ma uit la tine si ma doare atata intelegere?
De ce cand vreau sa gasesc, nu pot? De ce atatea lacrimi care nu curg niciodata si de ce atata indiferenta din partea lor?
De ce privirile de dispret cand ma vad? De ce ignoranta? De ce plangerile? De ce tipetele? De ce noi? De ce eu?! De ce viata?
ochi

Ei bine draga mea, acestor intrebari numai tu le poti gasi raspunsuri; unele care sa conteze pentru tine, sa te ajute sa intelegi ceea ce vrei sa intelegi si care sa-ti creeze un suport.
Cat despre lovit…asa cum nu te poti lovi pe tine insati, incepi sa-ti manifesti dorinta la exterior. Si in acelasi timp iti creezi si o falsa impresie ca esti puternica. Ii lovesti pe cei slabi pentru ca si tu esti lovita de altii. Cum ar fi daca te-ai purta cu ceilalti asa cum vrei sa se poarte si lumea cu tine?
Eu doar te pot intreba la randul meu: De ce? De ce sa-i ascult? si de ce sa raman legata? Prizoniera in propria colivie? Este ca si cum un fierar ar face o cusca din care nu se poate iesi si in care ar fi tintuit el insusi apoi, fara scapare. Tu hotarasti modul in care decurge relatia. Tu esti creatoarea experientei si ea dureaza atat cat tu o lasi sa dureze!
Si pana la urma, de ce ai vrea sa raspunzi? Sa gasesti? Sa aflii? De ce vrei sa continui pe un drum plin de spini, care este un peisaj extraordinar si perfect daca vrei sa-ti zgarii sufletul si sa lasi o urma din tine, o poveste scrisa cu sangele tau, si total nepotrivit daca vrei linistea. Alege!

Sunt atatia carora vreau sa le multumesc. Care au stat acolo chiar cand i-am indepartat, care s-au intors mereu, chiar cand le-am spus mai finut, sau mai putin finut sa plece si sa inchida si usa.

Si ei continua sa se intoarca pana cand amandoi invatati ceva, pana descoperiti ceva, pana cand deschideti usa aia cu totul si pana construiti impreuna o treapta pe care veti urca. Pentru ca amandoi aveti nevoie de asta. De cineva care sa va ajute sa construiti si care sa va ajute sa urcati.

Cauta raspunsuri pentru ceea ce rezoneaza cu tine. si cauta-le la tine, nimeni nu-si poate da cu parerea despre ce ar putea functiona la tine. Doar tu stii!

Zambeste!Iubeste!Coloreaza! 🙂

Eu nu sunt asa

Efectul umbrei sau Nimic nu e ceea ce pare.
umbra

Cu totii avem o umbra, ceva care este tot timpul in spatele nostru, care ne urmareste pretutindeni. Singurul moment cand ea nu exista este atunci cand suntem complet in intuneric sau atunci cand o integram in noi si devenim lumina.

In dezvoltarea personala, umbra este acea parte din noi in care se aduna toate frustrarile, fricile, sperantele desarte, tot ce am vrea sa facem si nu indeplinim deoarece este considerat a fi rau, nepotrivit in ochii societatii.

Am fost invatati ca a fi egoist este rau, ca a raspunde unor jigniri verbale din partea unor persoane mai in varsta este nepotrivit, ca nu ne putem sterge nasul in public, ca nu e frumos sa luam ultima prajitura cum nu este nici sa refuzam ceva atunci cand ne este oferit in mod politicos, ca trebuie sa zambim si sa fim prietenosi desi nu ne place interlocutorul, ca oamenii vor profita si vor rade de noi daca ne comportam asa cum vrem, daca ne aratam adevarata fata, daca ne spunem gandurile, daca vorbim deschis.

Si astfel, micul copil, inocent si nestiutor, ia de buna toata litania spusa de parinti, oameni pe care ii stimeaza, apropiati, precum si cei cu care intra in contact. el ajunge sa reprime, pe fiecare zi, cu fiecare clipa, cu fiecare ocazie, orice a auzit ca nu este potrivit pentru o persoana integra sa faca, sa spuna, chiar sa gandeasca.

Fugim de umbra, vrem sa ne disociem de ea si realizam abia tarziu ca ea este de fapt o parte integrata in noi, si ca fuga este doar o crunta iluzie, caci umbra te ajunge, ea este alimentata de frica ta, de nesiguranta ta, de toate temerile tale, de sentimentele tale de vinovatie, de frustrarile tale. Si te ajunge, te inglobeaza in ea si apoi:Boom, explodati impreuna, caci ea este precum un balon umplut pana la refuz de heliu, care trebuie sa rasufle pe undeva. Umbra gaseste punctul slab si explodeaza, lasandu-te pe tine atunci dezgolit si expus, fara protectie, rusinat de toate privirile pline de dispret sau de compasiune, de ura, de blamare, de invinovatire indreptate asupra ta.

Cum actioneaza umbra?
Sa luam un exemplu des intalnit: Tu vrei sa fi un copil model. Si te duci la scoala, inveti, iei note mari la examen, te culci tarziu, te scoli devreme, studiezi, stii totul despre toate, Einstein e mic copil pe langa tine. Toata lumea te lauda, te da exemplu, cu totii isi doresc un copil asa simpatic, spiritual, inteligent, respectuos. Parintii sunt mandri, profesorii optimisti privind viitorul tau promitator, rudele, stapanite de un entuziasm general, ce sa mai, totul numai lapte si miere.

Ti se pare ca lipseste ceva din tot tabloul asta? Ei, da, lipsesti tu. Tu cel neincrezator in tine si in fortele tale, tu cel plin de temeri, ascunse si reprimate, tu, copilul ranit si confundat mai mereu cu un obiect, cu obiectul atentiei tuturor, cel de la care mereu sunt asteptari, de la care toti vor ceva.

Tu stii ca ei de fapt apreciaza notele, prestanta, glumele tale. Stii ca asta este singurul mod in care le poti capta atentia, caci tu fara medalii, nu existi, esti doar un copil ca toti ceilalti, un copil ca Andrei de la etajul 2, un om intre oameni, tu stii ca daca nu sunt premii nu este nici apreciere, si asta te motiveaza. Stii ce eviti si faci totul sa fugi de imaginea aia.

Dar este al dracului de dureros, nu-i asa?c Sa stii ca propria ta familie, prietenii tai te vor uita atunci cand vei ramane fara recunoastere, fara bani, fara functie. Si tie ti se pare de necrezut si lasi acest fapt undeva in spate, il duci in umbra.

Si cand paharul umbrei se umple si ea incepe sa „dea pe afara”, cand tot ce ai urat si ascuns la tine iese la iveala, atunci este testul suprem, in care vezi cati te iubesc si te apreciaza pe tine, cati te ajuta si te sustin si cati nu te mai cunosc.

Efectul umbrei este de fapt explozia sentimentelor pe care tu le-ai reprimat si despre care ai spus ca nu te pot caracteriza. Ea poate lua forma unui viciu, unei depresii sau a unei rabufniri, atunci cand totul iese la iveala si tu ii spui vecinului ca te-ai saturat de muzica lui data la maxim in fiecare zi, ca nu-l suporti, ca te enerveaza ca iti ia locul de parcare, ca nu-ti place fata lui dimineata cand va vedeti pe balcon, ca ar fi bine sa mai aeriseasca si el macar o data pe an, asta dupa ce ai tot incercat sa fii vecinul perfect care imprumuta orice si este mereu gata sa dea o mana de ajutor la repararea instalatiei, la schimbarea uleiului, la terminarea unei duzine de beri.

Si toata lumea ramane cu gura cascata si intr-o imposibilitatea de a crede ca tu esti unul si acelasi cu vecinul zambitor de la 2.

Singurul lucru pe care tu trebuie sa il faci este sa constientizezi ca umbra exista si este cu atat mai mare cu cat te apropii de perfectiune, ca nu te poti lupta cu ea, asa cum nu te poti lupta nici cu intunericul, cu Bruce Lee sau cu frustrarile tale. Tot ce poti face este sa fii extrem de sincer cu tine, sa iti lasi ego-ul si aroganta sa se ia de mana si sa iasa la plimbare ca a venit vara, soarele straluceste si pasarelele canta si tu sa ramai undeva intr-un loc linistit cu o foaie si un pix in mana, si sa constientizezi cum e cu umbra la tine. Unde vrei sa ajungi si ce se ascunde in spatele acestei calatorii, descopera ce eviti si infrunta. Asa poti faca din umbra ta un sprijin si o catapulta care te va propulsa spre locul unde vrei sa ajungi intr-un mod avantajos si bun pentru toti si cel mai important: bun pentru tine. Tine minte:doar tu contezi, pentru ca prin tine, lumea devine mai buna, tu esti cel care se va ajuta mai intai pe sine si apoi si pe ceilalti! Tu esti lumina si umbra, si este bine! 🙂 Imbratiseaza-ti dualitatea si accepta! 🙂

Descopera-ti umbra si transform-o intr-un mijloc care te va ajuta in ceea ce iti propui. Iar mai jos ai un link spre un film care iti va spune mai multe despre umbra si efectele ei. pS: exista si o carte exceptionala!

Aici gasesti filmul!

Pana data viitoare, iti doresc o viata asa cum vrei tu si multa multa incantare! 🙂 Zambeste! ❤